Cine sunt? Un tip fain, plin de umor, cu oarece cultura generala si o obsesie adevarata: fotografia.
Mai am si o vorba care-mi place mult: Cel mai probabil, primul care ajunge in varful muntelui, este cel care cara cele mai putine bagaje, dar foarte sigur, acela este cel care va ramane cel mai putin timp acolo...
MiniCV: Deci, Ma numesc Dan (nume de familie) Nichi (Chiar asa sunt trecut in buletin) Octavian. Am 45 de "primaveri" si anotimpul meu preferat este iarna. Cred ca asta se datoreaza in primul rand faptului ca m-am nascut si locuiesc in Borsa, Maramures, la poalele Pietrosului Rodnei, intr-o zona unde este mai degraba racoare tot timpul anului. Desi imi place soarele, nu suport caldura. Am nevoie de vre-o 5 zile de canicula ca sa ma adaptez si pana reusesc, se face iar racoare. Cum spuneam, imi place fotografia. Mama a fost poate primul fotograf profesionist in Borsa, iar eu am crescut
practic intr-un laborator fotografic. Tobele au fost o vreme "marea mea iubire". Am cantat in cateva trupe, in vremuri in care un "dif" Gudmans de 12 watzi era un vis, apoi (chiar nu stiu de ce),am renuntat. Pana in vara asta, cand intr-un colt al apartamentului meu si-a facut loc un set de tobe nou noutz :)
Am tot felul de talente ascunse (pacat ca-s prea ascunse): ma pricep la desen, am pictat si cand am terminat scoala primara am vrut sa urmez o scoala de arte plastice. M-au lamurit repede parintii ca asta nu este o "meserie", asa ca am mers la un liceu de constructii (in Cluj), in ideea de a face arhitectura. Profu' de arhitectura m-a lamurit ca a fi arhitect inseamna sa primesti "repartizare" in satul Poplaca unde dai autorizatii lui badea Gheorghe sa-si construiasca cotetz in dosul casei... Asa era atunci.Erau in Romania cativa arhitecti care desenau blocuri si poate cativa,
mai putini, care faceau arhitectura comunismului. Am urat PCR si tot ce reprezenta el, inca de atunci. Eram un mic razvratit. Cand Elena Ceausescu a impus cravata ca accesoriu obligatoriu in uniforma scolara (eram in liceu), impreuna cu cativa prieteni, am cumparat funie groasa de canepa, ne-am facut noduri de spanzuratoare ca in westernurile americane si cu ele atarnate la gat, am mers la scoala.Va dati seama ce a urmat. Candva am fost batut de militie in talpi cu bastonul. Cate 10 de picior...Un prieten a refuzat sa se descalte si plotonierul l-a lovit peste maini in asa fel incat i-a rupt toate oasele palmelor. Eu am umblat pe "pernitze" o saptamana buna... Deci,ca sa fi arhitect trebuia sa fi mai intai membru de partid, lucru inacceptabil pentru mine. Am renuntat la idee si am crezut pentru ceva timp, ca vreau sa fac medicina. Wrong ideea. Uite asa,(cu multe peripetii - unele foarte hazlii), am terminat liceul si am dat examen la constructii. Ca sa vad cum este chestia aia cu examenu'. Am cazut. A urmat armata si dupa, am cunoscut-o pe Maria (Mharia me), pe care am iubit-o din prima clipa si o mai iubesc, poate chiar mai mult si azi. Ne-am casatorit si avem 2 copii: Andrei 26 si Ana 20 de ani. Ultima tentativa de a face ceva scoli superioare a fost designul industrial. Am luat cateva lectii cu profesorul Cheptea (catedra de desen la fac.din Cluj) si cand mi-a spus ca sunt pregatit, ma intrebat si cat castig eu acum? Lucram la mina, in subteran la Borsa si castigam de 2 ori cat el, care era profesor, facea scenografie la Teatrul National din Cluj si mai decora si cateva interioare pe luna... Eu urma sa fac 6 ani de seral si sa termin un profil pentru care nu exista meserie in nomenclatorul de meserii din Romania. Chiar asa! Meseria de designer nu exista! Designerul era angajat pe post de nu stiu ce si facea ce se pricepea. Am renuntat si la asta. Am facut minerit, necalificat, pe urma miner, pe urma figurant topograf, in cea mai grea mina din Romania, mina Toroiaga, singura cu programul de lucru redus (din cauza conditiilor grele - umezeala, pericol, etc.) Dupa 9 ani, m-am saturat de intuneric si noroi si am acceptat un post de tehnician constructor. A fost cea mai neagra perioada din viata mea, deoarece aveam in subordine 90 de oameni, la care trebuia sa le dau de lucru si sa-i iau la intrebari. Nu am talente de sef, asa ca dupa 3 ani am demisionat si am muncit ca fochist la o termocentrala. In acea perioada, am descoperit calculatorul. Am gasit in el instrumentul ideal pentru a manipula fotografia si acela a fost momentul in care, pentru prima data in viata, am stiut ce vreau sa fac. Am urmat rapid un curs de specializare si m-am angajat ca administrator de retea la sucursala miniera din Borsa. Am invatat programare specifica internetului, deodata cu aparitia lui. Cand am facut prima videoconferinta in Romania eram 3 posesori de webcam si in toata lumea vre-o 900. Am plecat de la slujba la stat in 1999, cu "ordonanta". Cu banii de pe ordonanta, am cumparat un aparat de fotografiat digital, Olympus de 1.3 megapixeli, adus de un prieten din SUA. In Romania nu erau inca decat 2 modele in magazine iar pe cutia pe care am pastrat-o scria: "Filmless foto camera" Am deschis o firma, mica-mica, dar cu ambitii mari-mari. Am muncit din greu, inca o mai fac si abea anul acesta voi iesi pe piata. Fac pagini de internet. Sunt "webmaster" o meserie care chiar daca nu exista in nomenclator, poate fi practicata De curand am publicat siteul comunei Sapanta din Maramures, http://www.sapanta.ro Prima pagina de internet mai Aampla. Urmeaza Borsa, Moisei, Botiza, etc. si pagini de firma, in special pensiuni agroturistice. Pe acest site sunt inscris aproape de la data aparitiei lui insa l-am neglijat. Folosea flash si era foarte greoi pentru un P1 la 133, conectat prin dial-up. Acum am revenit. Nu stiu de ce :) Va invit sa ma cunoasteti. Cum ziceam, sunt baiat bun, destul de batran in ani (vulpe batrana), adolescent in suflet, si va pot ajuta cu sfaturi parintesti, venite din partea unui prieten dezinteresat. De fapt nu prea mai am prieteni de varsta mea! Prietenii mei sunt gashca lui Andrei si Ana, copii mei. Cu ei ma simt cel mai bine. Ma accepta si pe mine si pe Maria, de parca am fi de-o vasrta si asta-mi place la nebunie! Mergem impreuna pe munte si la chefuri si ne distram fara rezerve! So: don't hezitate to speack to me! P.S. Engleza mea este "de balta", invatata dupa ureche.
Hehe ok, eram cam sceptic in legatura cu tine.Pare-se ca m-am pripit!Sunt foarte critic in ce consta oamenii (+photography) Nu aveam nimic cu tine ci doar cu partea cu fotografia! (Desi in rest te compatimesc pt. perioada comunista! La fel si pe ai mei :))) 'Keep it simple and artsy!' Bafta la pozat si numai bine. Sarbatori fericite!
Dintre atatea posibile foto care transmit ceva, sau carora le poti spune fotografii tu ai ales-o tocmai pe aia care, sincer, nu e cine stie ce, ca sa nu fiu mai dur ;) Ce te-a fermecat pe tine a fost tipa, sau ochii ei, most likely. Cat despre fotografii, trage mai tare de D300 ca se poate.
English
hi5 Coins
MyNiceSpace.com